Pentru consumatorul de literaturã şi filme post-apocaliptice nu este un secret cã, orice scenariu ajunge în punctul în care omenirea este supra-dimensionatã, vieţuind la limitã, pe o planetã deşertificatã sau în extrema cealaltã, în oraşe ca nişte imense stupuri, pe mai multe niveluri, brãzdate de cãi de circulaţie şi o puzderie de vehicule. Este un stereotip al filmelor SF, dar o aglomerare de asemenea proporţii este greu de gestionat, fãrã ca implicaţiile asupra lumii din jur sã nu fie covârşitoare. Nu poţi sã locuieşti într-un megalopolis de dimensiunea unei ţãri mici, fãrã sã ai posibilitatea de a te deplasa rapid între punctele tale de interes. Cu alte cuvinte, vehiculele personale devin esenţiale în administrarea timpului.
Pânã aici toate bune şi frumoase, teoria ca teoria, dar practica ne demonstreazã cã visul nostru despre oraşele viitorului cam şontâcãie la capitolul „noxe”, în condiţiile în care rotiţele se mişcã implacabil. Populaţia plus nevoile aferente cresc direct proporţional, fãrã semne cã ar lua vreo pauzã de la proces.
Ar fi fost de aşteptat ca, din 1996 când au apãrut primele automobile electrice şi pânã în prezent, sã se fi produs deja revoluţia secolului şi sã fim în punctul în care combustibilii fosili sã facã parte din istoria trecutã. Totuşi lucrurile se întâmplã, oricât am fi de refractari la ideea de science-fiction. Stirile despre hibrizii auto sau maşinile 100% electrice prevestesc o revoluţie de tipul „viitorul începe astãzi”. Marile companii producãtoare de autovehicule se întrec în a scoate pe piaţã alternative alimentate electric, iar guvernele încearcã sã-i susţinã pe cei care aleg acest mod mai ecologic de deplasare.
Chiar şi la noi în ţarã, în aceste zile se aflã în discuţie un proiect al Ministerului Mediului care vrea sã încurajeze achiziţia de maşini 100% electrice prin acordarea de ecotichete în valoare de 20000 lei fiecare, în programul Rabla.
Deocamdatã, maşinile electrice pãstreazã un preţ ridicat de achiziţie. Alãturi de inconvenientul alimentãrii mai dese şi al raritãţii punctelor de alimentare, acest preţ îndepãrteazã cumpãrãtorii cu venituri medii. La noi existã deocamdatã doar 9 maşini de acest tip, iar piaţa europeanã de anul trecut nu a depãşit 0,5 % în acest sector deocamdatã exclusivist.
Existã însã speranţa cã lucrurile evolueazã. Compania Tesla Motors a fabricat deja o variantã de automobil electric cu autonomie de peste 270 de km, necesitând aşadar o alimentare mai rarã. Rãmâne problema costurilor ridicate şi a modului cum trebuie vândute aceste maşini astfel încât sã fie atractive pentru public.
Experiente din viata 